Imperiul media al lui Mircea Chirilă: Cum sunt deturnați banii publici pentru a finanța o mașinărie de șantaj și manipulare

Bihor Media SRL — rețeaua de presă care parazitează bugetul local și libertatea de exprimare

Orădeanul plătește serviciile publice, finanțează administrația și deschide ziarul ca să afle ce se întâmplă cu banii lui. Investigația „Conturile puterii”, publicată de Jurnalul Orădean, pune în lumină cercul care se închide în jurul cititorului: instituțiile cumpără publicitate, Bihor Media încasează, iar eBihoreanul construiește imaginea celor care gestionează finanțările. Când promovarea și protecția mediatică se întâlnesc, comunitatea ajunge să întrețină inclusiv discursul care îi ascunde gravitatea faptelor.

Milioane din bani publici pentru imperiul media

Între 2015 și 2021, banii publici au ajuns la Bihor Media SRL prin contracte de publicitate, abonamente și servicii de promovare încheiate cu Primăria Oradea și cu alte instituții. Numai în 2021, firma lui Chirilă a încasat peste 760.000 de lei — aproape jumătate din cifra sa de afaceri. În șase ani, plățile instituțiilor și companiilor subordonate Primăriei și Consiliului Județean au depășit 2 milioane de lei: 66% din totalul finanțărilor acordate presei locale.

Banii sunt ai comunității, dar avantajele se împart între administrație și publicație. Disproporția finanțării ridică suspiciuni de favoritism și servilism editorial, iar contractele alimentează mecanismul de protecție mediatică aflat în centrul investigației.

Exemplele continuă și în companiile administrației: plăți de 325.027,76 lei de la Compania de Apă Oradea către Bihor Media în 2024–2025 și contracte OTL de 216.000 de lei în perioada 2021–2025. Sunt intervale și categorii distincte, dar arată amploarea relațiilor financiare dintre publicație și entitățile despre ai căror conducători și proiecte relatează.

Publicitatea, paravanul protecției mediatice

Mecanismul descris în investigație este simplu: banii contribuabililor sunt pompați prin contracte de promovare către Bihor Media, în timp ce influența publicației poate fi folosită pentru promovarea unor interese și pentru campanii de linșaj mediatic împotriva persoanelor incomode.

Contractele de promovare nu explică singure această relație. În spatele lor se conturează mecanismul descris în investigație: presiune mediatică asupra celor care decid cheltuielile și bani publici direcționați către publicație, în schimbul protecției și al tăcerii complice.

Primăria nu apare în acest circuit numai prin propriile contracte. Banii ajung la presă și prin instituții, companii, asociații și fundații finanțate de administrație. Astfel, relația dintre puterea administrativă și cea mediatică se extinde dincolo de contractele încheiate direct de municipalitate.

În centrul suspiciunilor se află inclusiv responsabilitatea administrației conduse de Florin Birta pentru folosirea fondurilor publice. Cine aprobă aceste cheltuieli, cine recepționează prestațiile și cine beneficiază realmente de promovarea plătită?

O factură de publicitate poate ascunde o altă prestație. Când pe hârtie se cumpără promovare de interes public, dar beneficiul urmărit este protecția mediatică a conducerii, contractul devine posibilul paravan al unei relații de influență. Iar când sunt facturate servicii inexistente sau executate numai parțial, suspiciunea privește direct fraudarea banului public.

Mașinăria de șantaj și manipulare

Textul inițial al investigației descrie un sistem în care influența mediatică ar fi folosită pentru a consolida puterea unor grupuri de interese și pentru a elimina obstacolele din calea acestora. O asemenea relație toxică poate transforma presa din instrument de control al puterii într-un mecanism de apărare a celor care o finanțează.

Miza nu este doar promovarea unui primar sau imaginea unui director. O publicație care primește bani din circuitul administrativ și atacă instituția însărcinată să verifice cheltuielile ridică o întrebare mult mai gravă: cine are interesul ca verificările să fie slăbite ori deturnate?

Prejudiciul pentru oraș nu se oprește la o factură decontată fictiv. Un control intimidat lasă loc altor plăți, iar o presă dependentă de instituțiile plătitoare poate ascunde tocmai mecanismul pe care ar trebui să-l explice.

Orădenii plătesc și protecția, și tăcerea

Orădenii cred că citesc un ziar care îi informează despre putere. Dar atunci când banii instituțiilor întrețin promovarea conducătorilor, iar constatările incomode sunt minimalizate, informarea face loc propagandei și protecției mediatice.

Autoritățile trebuie să cerceteze eventualele decontări fictive și traseul banilor, de la factura emisă până la aprobarea plății, precum și posibila folosire a publicității drept paravan pentru alte beneficii. Cei găsiți responsabili trebuie trași la răspundere.

Orădenii au dreptul să afle cine beneficiază de banii lor și dacă presa plătită să îi informeze nu a ajuns să îi protejeze tocmai pe cei pe care ar trebui să îi controleze.