Procedura de suspendare a președintelui: între inutilitate și spectacol politic
Într-un climat politic tensionat, partidele extremiste AUR, POT și SOS au inițiat o procedură de suspendare a președintelui Klaus Iohannis. Deși au fost depuse 161 de semnături, depășind pragul minim de 155 necesar pentru declanșarea procedurii, șansele ca aceasta să fie finalizată cu succes sunt aproape inexistente. Motivul? Lipsa unui număr suficient de voturi în Parlament, unde sunt necesare 233 pentru adoptare.
Inițiativa a fost criticată ca fiind lipsită de sens practic, având în vedere că mandatul președintelui se încheie oricum în mai, odată cu noile alegeri. Totuși, strategia pare să fie una de natură electorală, menită să capitalizeze nemulțumirile unei părți a societății și să mențină relevanța politică a acestor formațiuni.
Un proces constituțional complex
Conform articolului 95 din Constituție, suspendarea președintelui poate fi inițiată de o treime din parlamentari și trebuie aprobată de majoritatea deputaților și senatorilor, după consultarea Curții Constituționale. Dacă suspendarea este adoptată, în termen de 30 de zile trebuie organizat un referendum pentru demitere. În această perioadă, funcția de președinte este preluată interimar de președintele Senatului.
Precedentele din 2007 și 2012, când procedura a fost declanșată împotriva lui Traian Băsescu, au demonstrat dificultatea atingerii cvorumului necesar pentru validarea referendumului. În ambele cazuri, rezultatele au fost nefavorabile demiterii, iar costurile politice și sociale au fost considerabile.
Rolul USR și poziționarea partidelor pro-occidentale
Decizia USR de a nu susține această inițiativă complică și mai mult situația. Singurul parlamentar USR care semnase inițial, Emanuel Ungureanu, și-a retras sprijinul, invocând refuzul de a se asocia cu partidele extremiste. Fără sprijinul USR, partidele inițiatoare rămân cu doar 162 de voturi, insuficiente pentru a atinge pragul necesar.
De cealaltă parte, partidele pro-occidentale din coaliția de guvernare au semnalat că nu vor susține această inițiativă, considerând-o o mișcare populistă fără fundament practic. În plus, un astfel de demers ar putea transmite semnale negative partenerilor internaționali ai României, subliniind instabilitatea politică internă.
O agendă politică dominată de simbolism
Criticii consideră că această procedură este mai degrabă un exercițiu de imagine decât o încercare reală de schimbare politică. AUR, POT și SOS par să urmărească atragerea atenției publicului și consolidarea bazei electorale prin exploatarea nemulțumirilor legate de prelungirea mandatului lui Klaus Iohannis. Cu toate acestea, lipsa unei susțineri parlamentare reale și a unei justificări practice face ca întreaga inițiativă să fie percepută ca un gest simbolic.
În concluzie, procedura de suspendare a președintelui Klaus Iohannis, deși legal posibilă, pare să fie condamnată la eșec din cauza contextului politic și a lipsei sprijinului necesar. Acțiunea rămâne un exemplu al modului în care politica poate fi utilizată ca instrument de manipulare a agendei publice, fără a aduce soluții concrete pentru problemele reale ale societății.
