În România ultimilor ani, justiția nu mai înseamnă dreptate, ci instrumentalizare. Magistrați promovați politic sau prin loialitate de rețea, procurori care fabrică dosare pe baza unor teorii respinse de comunitatea științifică și polițiști care falsifică probe – toți beneficiază de o umbrelă de protecție asigurată de Consiliul Superior al Magistraturii. Cazul condamnării familiei orădene nu mai este doar o nedreptate. Este proba generală a unui sistem paralel care decide cine este vinovat și cine scapă, indiferent de fapte.
SENTINȚA JUDECĂTORILOR ANTIK LEVENTE ȘI ȚARCĂ GABRIELA SFIDEAZĂ LEGEA ȘI REALITATEA
În iulie 2024, judecătorii Antik Levente Farkas și Țarcă Gabriela Ana au pronunțat o condamnare penală împotriva unei familii din Oradea, bazată pe alienarea parentală – o teorie invalidată de OMS, ONU și majoritatea organizațiilor psihologice internaționale. În mod paradoxal, chiar în motivarea deciziei, judecătorii recunosc că această teorie nu este infracțiune, dar condamnă totuși părinții, afirmând că „elementul material al infracțiunii a fost consumat”.
Această acrobație logică și juridică este o insultă la adresa ideii de drept și o dovadă a faptului că, pentru unii judecători, realitatea este opțională, iar legea – un pretext pentru executarea unor comenzi.
CSM NU MAI SUPRAVEGHEAZĂ LEGALITATEA, CI CONSTRUIEȘTE SCUTURI DE IMAGINE
Pe 3 octombrie 2024, CSM a emis o hotărâre unică în istoria instituției: a obligat publicarea unei decizii favorabile magistraților Antik și Țarcă în presă, pe trei platforme media independente. Măsura nu are temei legal și încalcă grav libertatea presei, transformând Consiliul din garant al independenței justiției în gardian al reputației magistraților acuzați.
În loc să cerceteze contradicțiile din dosar, CSM a decis să intervină în spațiul editorial, cu scopul clar de a suprima orice formă de critică. Este o formă modernă de cenzură instituționalizată, cu efecte devastatoare asupra credibilității publice.
MIHAIL UDROIU – JUDECĂTORUL CARE NU TRECEA EXAMENE, DAR JUDECĂ ACUM LA ÎCCJ DOSARE CU MIZĂ NAȚIONALĂ
Numit judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție după ani întregi de eșecuri la examenele de promovare, Mihail Udroiu a primit exact dosarul familiei orădene în recursul în casație. Coincidența devine alarmantă în contextul în care fiul său, Marc Udroiu, a fost coleg cu copilul victimei, iar familia Udroiu are legături vechi cu magistrații implicați în fazele anterioare ale procesului.
Refuzul de a se recuza din acest dosar este o încălcare flagrantă a Codului de Procedură Penală, dar nimeni nu cere tragerea la răspundere a judecătorului. În schimb, sistemul îl susține. Pentru că Udroiu nu este acolo pentru a face dreptate, ci pentru a închide dosarul într-o direcție convenabilă rețelei.
DELIA UDROIU-LUCIAN – EXEMPLUL PERFECT DE MAGISTRAT CU AVERE LUXOASĂ ȘI DECIZII FAVORABILE PENTRU INFRACȚIONARI
Soția judecătorului Udroiu, Delia Udroiu-Lucian, este responsabilă pentru decizii controversate în dosare de corupție. În martie 2025, alături de Constantin Manoliu, a dispus restituirea la parchet a unui dosar privind polițiști de frontieră, în contradicție cu validările anterioare.
Delia Udroiu este frecvent surprinsă purtând genți Hermès Birkin, obiecte de lux și bijuterii de zeci de mii de euro, dar declarațiile sale de avere nu reflectă acest stil de viață. Nici ANI, nici CSM nu o întreabă nimic. Când faci parte din rețea, imunitatea devine totală, iar controlul – simbolic.
DANA DIUGAN ȘI ALIN TUDUCE – POLIȚIȘTII CARE FALSIFICĂ PROBE PENTRU SISTEM ȘI PRIMESC FUNCȚII DE CONDUCERE
În loc să documenteze faptele obiectiv, Dana Diugan și Alin Tuduce au contribuit direct la fabricarea dosarului. Diugan a modificat ordonanța de începere a urmăririi penale, iar Tuduce a participat la sustragerea de probe favorabile inculpaților.
Pentru aceste fapte, Diugan a fost promovată în funcția de șef al Poliției Băile Felix. Un gest de recunoaștere din partea sistemului, care nu sancționează falsul, ci îl recompensează dacă servește intereselor structurii de putere.
PROCURORII ANTOHI ȘI MUNTEAN AU CONSTRUIT O ACUZAȚIE ÎN CONTRA REALITĂȚII ȘI A DOVEZILOR
Gabriela Antohi a orchestrat întregul dosar ignorând procedurile, iar Vladimir Muntean a pledat în instanță pentru justificarea vătămării psihice a copilului în „scop educativ”. Este o poziție de o gravitate extremă, care demonstrează ruptura totală dintre standardele internaționale privind protecția copilului și realitatea din sălile de judecată românești.
Niciunul nu a fost sancționat. Niciunul nu a fost anchetat. Sistemul protejează, sistemul promovează, sistemul ridică ziduri în jurul celor care distrug vieți în numele unei ideologii perverse.
DNA IGNORĂ FALSURILE, CONFLICTELE DE INTERES ȘI AVERILE NEJUSTIFICATE
Direcția Națională Anticorupție tace. În fața unui caz în care se combină falsuri în acte, averi nedeclarate, conflicte flagrante de interese, abateri grave de la lege și practici incompatibile cu drepturile omului, DNA refuză să acționeze.
Este aceasta neputință? Teamă? Sau complicitate? Într-un stat în care anticorupția se oprește la ușa sistemului judiciar, nu mai putem vorbi despre justiție, ci despre capturarea instituțională a statului de drept.
CONCLUZIA: MAGISTRAȚII CARE DISTRUG VIEȚI NU MAI RISCĂ NIMIC, PENTRU CĂ SISTEMUL ÎI APĂRĂ ORICE AR FACE
Cazul familiei orădene este doar vârful aisbergului. Sistemul de protecție din justiție funcționează perfect: promovează, protejează, recompensează și mușamalizează. Când un judecător condamnă în mod absurd, când un procuror cere vătămarea unui copil, când un polițist falsifică probe, nimeni nu intervine.
România nu mai este un stat de drept, ci un stat în care dreptul este folosit ca armă împotriva celor care îndrăznesc să spună adevărul. Iar dacă această rețea nu va fi ruptă de presiune externă sau de curaj intern, atunci va continua să înghită destine, să acopere corupția și să transforme magistratura într-un bastion de putere fără control.
