Salarii Colosale în Companiile de Stat: O Realitate Alarmantă
Într-un interviu recent, Radu Miruță, ministrul Economiei, a scos la iveală o situație șocantă: unii directori din companiile de stat cumulează salarii exorbitante, ridicându-se la sume care depășesc orice limită rezonabilă. Cu un salariu de bază de 50.000 de lei, aceștia adaugă indemnizații din consiliile de administrație și funcții de administrator special, ajungând la venituri lunare de 70.000 de lei. Această practică ridică semne de întrebare cu privire la responsabilitatea și etica managerială în instituțiile publice.
Indemnizații Exorbitante: O Problemă Sistemică?
Miruță a subliniat că aceste indemnizații sunt adesea mai mari decât salariul unui ministru, ceea ce sugerează o discrepanță majoră între veniturile celor care conduc companiile de stat și performanțele acestora. De exemplu, directorii de la companii precum Cupru MIN SA sau Uzina de produse speciale Dragomirești primesc salarii care depășesc 40.000 de lei, în condițiile în care multe dintre aceste companii se află în dificultate financiară sau chiar în insolvență.
Un Sistem în Care Profitul Este Ignorat
Ministrul a explicat că, în ciuda salariilor colosale, multe dintre aceste companii nu generează profit. „Dacă este administrator special, deja e în insolvență,” a afirmat Miruță, evidențiind astfel paradoxul în care cei care ar trebui să salveze aceste entități sunt, de fapt, cei care beneficiază de pe urma eșecului lor.
Invitație la Schimbare: Oportunități pentru Conducerea Responsabilă
Miruță a lansat un apel pentru a atrage oameni competenți în procesele de selecție a conducerii acestor companii. El a asigurat că selecțiile vor fi serioase și transparente, în încercarea de a schimba cultura managerială din companiile de stat. „Secătuiesc cât pot! Mai iau câte un activ, mai vând câte un teren,” a adăugat el, subliniind astfel presiunea economică și etică existentă.
Concluzie: O Provocare pentru Societatea Civilă
Discuțiile din jurul salariilor și indemnizațiilor din companiile de stat pun în evidență o problemă sistemică care necesită o atenție urgentă. Este esențial ca societatea civilă să se implice activ în monitorizarea acestor practici și să ceară responsabilitate din partea celor care conduc aceste entități. Numai așa se poate spera la o schimbare reală și durabilă în peisajul economic al României.
