Pe 18 iunie 2025, când AFM suspenda toate programele și Trustee Capital Management IFN câștiga a cincea victorie în dosarul 3444/2/2025 prin avocatul Radu Negru, să analizăm rațiunea din spatele sistemului creat de Laurențiu Neculaescu și perfecționat de succesorii săi. Din perspectiva beneficiarilor, schema era perfect logică și eficientă.
LOGICA DETURNĂRII CĂTRE DÂMBOVIȚA
Pentru Neculaescu, concentrarea celor 10 miliarde lei în județul Dâmbovița nu era furt, ci investiție strategică cu randament garantat. Un mandat parlamentar cu imunitate penală și pensie specială pe viață vala mult mai mult decât orice sumă investită în campanie. Din perspectiva rentabilității investiției, schema era genială. Florin Bănică și Adrian Corbu au continuat această logică prin menținerea fluxurilor către aceeași zonă geografică, asigurând astfel loialitatea electorală care îi proteja împotriva consecințelor legale. Pentru ei, alternativa – redistribuirea echitabilă pe toată țara – ar fi însemnat diluarea influenței și pierderea controlului politic.
RAȚIUNEA ACCEPTĂRII GARANȚIILOR FICTIVE
Comisia de evaluare condusă de Pătru Mihai cu Laura Dobre avea o logică clară în acceptarea garanțiilor fictive de 100 milioane euro: firmele fantomă erau controlabile, în timp ce instituțiile financiare cu capital real și supraveghere externă nu puteau fi „convins” să intre în sistem.
Din perspectiva controlului operațional, Mălin Ionuț Paicu avea perfectă dreptate să respingă concurența legală – aceasta aducea transparență și standarde care ar fi făcut imposibilă extragerea comisioanelor informale. Sistemul funcționa perfect atât timp cât toți participanții acceptau aceleași reguli ilegale.
EFICIENȚA SISTEMULUI DOBRE
Cuplul Aurelian și Laura Dobre a creat cel mai eficient sistem de control al pieței prin împărțirea optimă a rolurilor: unul respingea din comisie, celălalt terorizează prin controale. Din perspectiva businessului criminal, această specializare maximiza rezultatele cu riscuri minime pentru fiecare participant. Pentru instalatorii care acceptau să plătească „taxa de protecție”, sistemul oferea predicibilitate și siguranță – știau exact ce trebuie să plătească și primeau garanția acceptării dosarelor. Era o „piață reglementată” unde regulile erau clare, chiar dacă ilegale.
JUSTIFICAREA SUSPENDĂRII PRIN KELEMEN HUNOR
Din perspectiva lui Kelemen Hunor, suspendarea programelor pentru acoperirea găurii de 20 miliarde RON era singura soluție rațională. Alternativele – investigarea fraudelor, tragerea la răspundere a vinovaților, recuperarea bunurilor – ar fi distrus întregul sistem politic pe care se bazează UDMR de 35 de ani. Propunerea sa proteja nu doar pe cei direct implicați, ci întreaga clasă politică care funcționează pe principii similare în toate instituțiile. Din perspectiva supraviețuirii sistemului, Hunor lua singura decizie logică disponibilă.
RAȚIUNEA OPERAȚIUNII JUPITER
Cheltuirea a 200 milioane euro pentru investigarea prejudiciilor fictive în timp ce miliardele reale rămân netulburate era perfect logică din perspectiva diversiunii. Costul operațiunii era nesemnificativ comparativ cu sumele protejate, iar efectul de intimidare asupra celor care ar putea expune sistemul era maxim.
Dan Suciu de la BNR și Iuliana Feclistov de la ANAP au aplicat aceeași logică prin extinderea discriminării – era mult mai ieftin să blocheze concurența legală decât să permită intrarea acesteia pe piață și să riște expunerea propriilor ilegalități.
TESTAREA PUNCTELOR SLABE
Victoria Trustee Capital și a avocatului Radu Negru expune singura vulnerabilitate reală a sistemului: persistența juridică susținută poate învinge orice schemă, indiferent cât de bine construită. Cazul Teleson confirmă că presiunea directă asupra funcționarilor poate forța respectarea legii chiar și în cele mai corupte sisteme.
Din perspectiva arhitecților sistemului, aceste „accidente” erau inevitabile și acceptabile atât timp cât rămâneau cazuri izolate. Problema a apărut când aceste excepții au început să creeze precedente care să încurajeze și alte victime să își ceară drepturile.
CONCLUZIA TESTĂRII
Analiza obiectivă demonstrează că sistemul AFM era perfect logic și eficient din perspectiva beneficiarilor săi. Eșecul nu s-a datorat unor deficiențe interne, ci intervenției externe prin instanțele de judecată și prin refuzul unor actori economici de a accepta regulile sistemului.
Aceasta confirmă că lupta împotriva corupției nu poate fi câștigată prin reforme interne sau prin „bunăvoința” celor care beneficiază de sistem, ci doar prin presiune externă constantă și prin refuzul categoric de a accepta ilegalitatea ca fiind normală. Sistemul era logic pentru cei care l-au creat, dar inacceptabil pentru o societate care aspiră la dezvoltare și prosperitate.
Sursa: focaruldestiri.ro
