Ferestrele zidite ale clădirilor vechi: o poveste despre taxe și arhitectură
Mersul prin orașele cu clădiri vechi scoate la iveală un detaliu arhitectural neobișnuit: ferestre care nu mai au geamuri, ci sunt complet zidite. Deși astăzi par simple capricii ale construcției, în spatele lor se ascunde o explicație istorică puțin cunoscută, legată de impozitare.
În Anglia, în anul 1696, în timpul domniei regelui William al III-lea, a fost introdusă o taxă calculată în funcție de numărul ferestrelor unei locuințe. Autoritățile considerau că numărul ferestrelor putea reprezenta un indicator al averii proprietarului și, prin urmare, o modalitate convenabilă de a colecta impozite.
Pe măsură ce taxa a crescut, proprietarii au început să caute soluții pentru a plăti mai puțin. Una dintre cele mai simple metode era zidirea ferestrelor, astfel încât acestea să nu mai fie luate în calcul la stabilirea impozitului. Taxa a fost eliminată în Anglia în anul 1851, după numeroase critici legate de efectele sale asupra condițiilor de locuire și sănătății populației.
Ferestre zidite și în România
În România, ferestrele zidite pot fi văzute la clădirile istorice, la casele vechi din centrele orașelor și la unele imobile construite în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Printre motive se numără renovările succesive, schimbarea destinației încăperilor, consolidarea pereților, modificarea fațadelor sau transformarea unor spații de locuit în spații comerciale.
În unele cazuri, ferestrele au fost închise pentru a împiedica privirile indiscrete din clădirile învecinate sau pentru a respecta anumite reguli privind distanța dintre construcții. Astfel, ceea ce pare la prima vedere un simplu detaliu arhitectural devine o urmă a unor legi fiscale și a unor nevoi practice care au modelat aspectul clădirilor de-a lungul timpului.
Vrei să vezi mai des știrile Focarul în Google? Adaugă publicația la sursele tale preferate.
Adaugă la sursele preferate pe Google
