Sadoveanu privește oamenii cu ochiul Eternității.
Despre Regență. Nu știu de ce, dar publicistica lui Arghezi începe să mă plictisească. Parcurgând volumul care strânge tabletele dintre august 1928 și 1930 mă simt tot mai tentat să abandonez. Alături, pe un maldăr de cutii cu proiecte neduse până la capăt, stă volumul de publicistică din Caragiale, cumpărat pentru a trăi iluzia unei